Greva fiscală a patronilor a pus Statul în genunchi

Posted on 9 ianuarie 2012

69


Statul român pierde anual 5 miliarde de euro, cu munca la negru.

Atât a anunțat Ministerul Muncii, chiar înainte de sfârșitul anului. Eu cred ca cifra reala e mult mai mare. E de ajuns sa ne uitam in jur, in piețe, pe strada, prin vecini, si sa număram câți oameni cunoaștem care lucrează la negru si câți primesc salariul întreg pe carte de munca: cam trei sferturi din românii care muncesc, nu plătesc taxe. Statisticile oficiale nu rezista niciodată când le compari cu realitatea.

Dar hai sa zicem ca Ministerul Muncii are dreptate. 5 miliarde de euro sunt numai taxele pe munca. Numai ca firmele care folosesc munca la negru nu plătesc nici impozit 16%, nici TVA 24%, (pentru ca nu taie facturi; altfel n-ar avea bani negri cu care sa-si plătească oamenii). Asta înseamnă cel puțin încă 5 miliarde de euro, care nu se duc in buzunarul statului.

Deci patronii dau anual statului o “gaura” de 10 miliarde de euro. Cel puțin, așa se vaită statul.

Concluzia? Statul e sugrumat de micii întreprinzători!

Pentru comparație, guvernul a încercat la finalul a anului trecut sa obțină un amarat de împrumut de numai 1 miliard de euro de pe piața americana, dar a eșuat total. Tot pentru comparație, exporturile României pe 2011 au fost de circa 42 de miliarde de euro (iar asta e recordul). In condițiile astea, ne mai miram de ce Traian Băsescu zice ca fără banii FMI, România nu mai poate plăti pensiile si salariile bugetarilor? Pai nici n-are cum! N-are de unde!

Iar evaziunea fiscala o fac de regula micii întreprinzători, pentru ca cei mari au alta metoda: exporta profitul prin firme offshore.

De ce e important lucrul asta? Pentru ca, in SUA de pilda, tocmai micii întreprinzători țin in spate economia americana. 99,7% din firmele americane sunt întreprinderi mici, care produc circa 50% din PIB. Ele sunt singura salvare a orășelelor de provincie. Fără ele, șomajul ar exploda, iar SUA s-ar confrunta cu o criza sociala îngrozitoare (vezi During Downturn, Small Businesses Keeping Towns and Small Cities Alive). Micii întreprinzători sunt coloana vertebrala a capitalismului american: ei nu primesc niciodată ajutoare de stat, sunt cei mai afectați de taxele mari pentru protecție sociala si in general au idei solide de dreapta. Pe banii lor au fost salvate de la faliment Ford si General Motors. Si tot ei vor scoate America din criza.

In România însa, tocmai micii întreprinzători au fost de 20 de ani loviți, hăituiți si disprețuiți de clasa politica. Acum s-a întors roata: statul român a ajuns cu beregata sub călcâiul patronilor. Iar patronii îl strivesc fără mila. Pai de ce le-ar mai fi mila?

Cat pierde de fapt statul? Eu zic ca nimic!

Potăile de funcționari publici, in greoaia lor prostie, au calculat simplu: atâta e cifra de afaceri la negru, deci atâta ar trebui sa luam noi.

E o tâmpenie! Pentru ca firmele din economia neagra n-or sa dea niciodată statului 80% din cat câștiga ele acum: ci pur si simplu or sa se desființeze. Or sa dea faliment. Sau, daca lucrează pe internet, or sa se mute intr-un paradis fiscal. Milioane de angajați, care acum câștiga un ban la negru, n-or sa mai câștige nimic! Iar banii patronilor, care acum sunt prin bănci românești, or sa se duca frumușel in bănci din Seychelles: adio România!

Așa ca prin masuri de forța si prin mărirea impozitelor, statul nu va câștiga nimic: dimpotrivă, va pierde! (Un articol excelent pe tema asta a scris ieri un autor ungur: This is why I don’t give you a job).

Evaziunea fiscala e de fapt greva fiscala!

De 20 de ani, Ministerul Finanțelor minte si minimalizează nivelul evaziunii. De ce? Pai, pe de o parte, ca sa-si ascundă incompetenta si hoția. Ca sa păstreze un loc călduț pentru șpăgarii de la ANAF. Pe de alta parte însa, pentru ca nici șefii lor, politicienii, n-au vrut sa știe adevărul. Nu i-a interesat. Cat timp au existat fraieri de muls, cat timp au avut investitori străini si “căpșunari” care aduceau bani in România, ce rost are sa alergam pe teren după taxe? Nu e mai bine sa stai in birou, cu cafeaua in nas si calculatorul deschis pe Facebook?

Dar acum investițiile străine s-au prăbușit: de la 9 miliarde de euro (in 2008) la 1 miliard (in 2011). Banii căpșunarilor la fel: tot de la 9 miliarde de euro (2008), la sub 2 miliarde (in 2011). Multinaționalele alea cu care se frecau politrucii, au cam plecat si ele din România: Nokia, Coca-Cola, Colgate, Nestle, Kraft Foods etc. iar alții n-au mai venit. Așa ca javrele bugetare au intrat in panica: daca nu ne mai primim salariile? Ce facem atunci: muncim numai pe spaga?

Ce e de făcut?

Evaziunea fiscala n-ar fi ajuns niciodată la 75-80%, fără nesimțirea groasa, prostia si hoția funcționarilor publici. Pe ei se bazează statul social. Ei sunt adevărații vinovați pentru dezastrul economic al României. Ca sa plătească salariile lor, sunt obligate firmele sa dea statului 80% din cifra de afaceri. Din cauza lor, in ultimii 3 ani au falimentat sau au fost închise 220.000 de companii private. Din cauza lor, alte 22.000 de firme s-au mutat in Moldova si Bulgaria. Si tot din cauza lor, cele care mai trăiesc in România, sunt obligate sa facă evaziune fiscala.

Așa ca soluția e simpla: păduchii bugetari (inclusiv șefii lor politruci) sunt primii care trebuie eliminați. Pentru ce? Pentru subminarea economiei naționale! De fapt, in România nici nu e vorba evaziune fiscala. E un protest civic si o problema de supraviețuire.

Sau noi, sau ei: care pe care!