2012: România fără UE, fără pensii, fără salarii

Posted on 24 decembrie 2011

105


Chiar daca moare Uniunea Europeana, in 2012 tot plătim pensiile si salariile!

E promisiunea de Crăciun a lui Traian Băsescu, către poporul român. Pe mulți români i-a lovit ca o măciucă: nici nu știau ca exista pericolul sa moară UE, sa nu se mai plătească pensiile si salariile. Trăiau intr-un norișor rozaliu si aveau impresia ca lucrurile or sa se rezolve: au ei grija, americanii…sau nemții…sau maica precista…un asemenea dezastru nu se poate întâmpla, domne…

Întotdeauna m-au amuzat acest gen de imbecili optimiști. Dar mai cu seama in vremurile astea: ei sunt carnea de tun, sunt primii care vor muri de foame in războiul economic care a început. Nepregătiți cum sunt, or sa se trezească rapid fără slujba, aruncați afara din casa si cu un munte de datorii neplătite. Si n-or sa mai aibă decât o singura soluție: frânghia!

Va mai amintiți de bugetarul ala (polițist de frontiera, cred) care s-a spânzurat după ce n-a putut sa plătească un credit de 40.000 de euro pentru…renovarea casei? Ei bine, mulți români vor avea aceeași soarta in 2012. Cat de mulți? Pai, din datele băncilor, cam 240.000 au întârziat cu plata creditelor. Deci…mulți! Iar moartea lor trebuie sa ne bucure: acești bugetari sunt cretinii pe care s-a sprijinit sistemul socialist, atât in Europa, cat si in România. Ei sunt javrele care au tocat ani de zile taxele firmelor private: ca sa-si ia apartament cu 350.000 de euro prin Militari, BMW in leasing, plasma TV cu buletinul, concediu in Turcia pe credit. Din cauza lor este economia româneasca necompetitiva. Acum o sa le iasă creditele pe nas!

Mai știți povestea aia cu “prosti, dar mulți”? ei bine, prosti or sa rămână: dar de acum n-or sa mai fie prea mulți. Criza o sa-i împuțineze. De fapt nu criza, ci propria prostie.

O sa-si țină Traian Băsescu promisiunea?

Nu prea văd cum. România nu-si mai poate plăti pensiile si salariile bugetarilor încă din aprilie 2010. Atunci a fost salvata de la faliment de către FMI. Si de atunci, pensiile si salariile sunt plătite doar cu ajutorul Fondului.

Dar acum Fondul e terminat. Are buzunarele goale. Americanii își retrag banii; europenii la fel. In ianuarie 2012, FMI va rămâne doar cu 150 de miliarde de euro in cont! Am mai spus și in articolul Bruxelles-ul a explodat azi! Adio, Uniunea Europeana!: e sfârșitul FMI ca banca. Si in același timp, sfârșitul celui mai bun robinet cu bani pe care s-a putut baza România in ultimii 4 ani.

România va intra cu siguranța intr-o formă de incapacitate de plată – mascată (inflație) sau directa. Si nu pentru ca ii lipsesc banii, ci mult mai grav: ii lipsesc resursele din spatele banilor. Economia româneasca nu mai are plămâni. Fabricile românești nu mai au clienți. Produsele fabricate in România nu se mai vând. Nu sunt competitive! Până si Dacia a fost obligata sa oprească, de Crăciun, producția cu 3 zile mai devreme: pentru ca depozitele sunt pline de Logan-uri nevândute. Să lucrezi pe stoc e mai rău decât să nu lucrezi deloc.

Singura salvare este, desigur, scăderea masiva a preturilor. Si asta repede, din ianuarie! Dar scăderea preturilor înseamnă scăderea la fel de masivă a taxelor si a cheltuielilor cu salariile. Românii trebuie sa muncească mai mult, pe bani mai puțini. Salariul minim trebuie desființat, la fel ca programul de 8 ore si concediul garantat.

Nu va place? Nici o problema: poate va place sa muriți de foame.

Ce șanse sunt ca statul sa evite falimentul?

Pe scurt, zero.

Pe lung, putem sa discutam câteva strategii pe care poate sa le încerce la disperare Ministerul de Finanțe:

  1. Sa caute împrumuturi cu dobânda de peste 8%. Nu prea are șanse sa găsească. Cămătarii sunt lacomi, nu prosti. Deja România e pe lista neagra a băncilor. Ultima emisiune de obligațiuni lansata in SUA a fost un eșec total. Iar acum toata lumea e înnebunita după bani, inclusiv vedete ca Germania. Pai dumneavoastră ați împrumuta România și ați refuza Germania? Eu nu!
  2. Sa tipărească lei cu nemiluita. Asta cu siguranța ca va face (de fapt a si început). E o metoda încercata de sute de ori, de guvernele ajunse cu spatele la zid. Și Uniunea Europeana va face la fel (citește si Inflation is the key to euro recovery, Forbes). Dar rezultatul a fost de fiecare data, dezastru: economia nu poate sa-si revină cu hârtii colorate. Are nevoie de resurse! In plus, o hiperinflație (peste 600%) va distruge ultima urmă de încredere in moneda naționala, va frâna schimburile comerciale si revenirea economica. Trocul va reapărea: te duci in piața cu o sacoșa cu bani si te întorci cu mana goala – ca nimeni nu e nebun sa-ti dea mâncare pe niște hârtii. Oamenii vor fi dispuși sa facă orice pentru o bucata de pâine.

Nu, hiperinflația n-a pus niciodată in mișcare vreo economie. Doar a mâncat din salariile si pensiile pe care nu le mai putea plăti statul: dar nu e mai sănătos sa concediezi bugetarii pe față si sa declari falimentul Casei Naționale de Pensii? Nu e mai bine sa faci totul deschis, cinstit, ca sa știe și firmele ce planuri sa-și facă?

Economia românească poate sa fie săraca si stabila, sau săraca si instabila. Ce e mai bine?

Păi, Crăciun fericit, dragi cititori!

Oricum pentru marea majoritate a românilor o sa fie ultimul. Ultimul Crăciun fericit, vreau să zic.