A murit și exportul de vagoane. Mai aveți speranțe pentru 2011?

Posted on 19 noiembrie 2010

32


Românii erau și ei pe locul 1 în Europa la ceva. Acuma gata!

Astra Vagoane Arad, Romvag Caracal si Meva Turnu Severin aveau 30% din piața europeana. Printre clienți erau Deutsche Bahn, France Train si alte companii mari.

Acum au intrat in insolventa. Din 6.000 de angajați au mai rămas 2.700, care sunt si ei prea mulți, zice Burci: “Cel mai devreme în 2012 redeschidem. Anul viitor nu arată mai bine decât 2010, ba chiar dimpotrivă”. Mai multe informații aflați aici.

Cum s-a ajuns aici? Ei, asta e întrebarea cheie pentru toata industria românească.

Fabricile românești au fost date cadou unor incompetenți!

Ok, a căzut piața europeana. Dar a căzut pentru toata lumea! De ce tu, Cristi Burci, mare om de afaceri, n-ai făcut rost de alte contracte? Cum e posibil ca ăl mai mare producător sa dea faliment, iar producătorii de pe locul 2 si 3 sa reziste încă pe piața? Înseamnă ca ăia s-au descurcat, au găsit variante, iar tu ai fost un bou? Păi in cazul asta, cum a ajuns un bou, patron peste industria românească de vagoane?

Foarte simplu! Cristian Burci este unul din cei 500.000 de securiști despre care am scris in articolul trecut(vezi aici). El e omul de casă al lui Miron Mitrea și omul de coteț al serviciilor secrete. Mai precis, al SIE. Și mai precis, al generalului (r) Ioan Talpeș, fost șef SIE sub Ion Iliescu și al generalului (r) Gheorghe Șerbănescu (îmi cer scuze față de restul ofițerilor pe care i-am omis). Cum i-a dat statul industria de vagoane lui Burci? La fel cum i-a dat Petromidia lui Patriciu, Marmosinul lui Videanu, sau Borsecul, colonelului Octavian Crețu: cadou!

Cum de n-a reușit Burci să facă rost de contracte? Simplu: că n-avea nici o treabă cu vagoanele! Înainte să fie patron la Astra Arad, era șef peste Prima TV. Deci măcar are experiență în afacerile din televiziune? Aiurea! Înainte de “tv”, Burci era chelner! Iar după ’90 singura lui afacere a fost exportul de orfani și adopțiile internaționale. O televiziune franceză l-a filmat cu camera ascunsă, pe când cerea șpagă ca să mituiască judecătorii și le-a arătat francezilor: iată cum își vând românii, copiii! “Serviciile” au intrat pe fir, dar Burci n-a fost arestat, ci șantajat și folosit mai departe ca “om de afaceri”. Iar cazul lui nu e o excepție. Este regula, pentru privatizările din ultimii 20 de ani.

Firmele străine au manageri care au pornit de jos și au îmbătrânit in domeniul respectiv. Și-au făcut relații în 30 de ani, cunosc piața, clienții și totuși acum, pe criză, chiar și lor le e cumplit de greu! Păi cum vreți să se descurce niște căcărezi, puși peste noapte manageri de serviciile secrete?

Securiștii-afaceriști, la fel de incapabili ca securiștii-politruci.

De asta se prăbușește România. De asta s-ar fi prăbușit oricum: cu sau fără criză. Securiștii afaceriști au dus-o bine doar cât timp economia a mers pe pilot automat, și au avut contracte de stat. Când au fost forțați sa treacă pe comandă manuală, au dat cu avionul de pământ.

Culmea este ca România e plină și de manageri adevărați, oameni de afaceri de succes (în IT de pildă). Ei au fost însă ținuți cu grijă la distanță de puterea de decizie. Și deși muncesc pe rupte, ei sunt mult mai săraci decât securiștii care fură de la stat și îi scuipă cu dispreț, de sus. De pildă: Radu Georgescu a muncit 15 ani, a făcut un antivirus, l-a vândut lui Microsoft, și a câștigat 19 milioane de dolari. Dar ce înseamnă 19 milioane de dolari, când un securist bate miliardul într-un an?

De aia îmi place criza. Pentru că firmele voastre de stat (furate sau încă nu), uite-le: dau faliment! Probabil, peste câțiva ani, or să fie cumpărate pe doi bani de străini (de capitaliștii ăia, adevărați și răi). Ceea ce e minunat! Toți marii ștabi românași, obișnuiți de 20 de ani cu ifosele, încep să se dezumfle ca baloanele. Au noroc dacă n-or sa se trezească chiar linșați, când merg prin București.

Și asta pentru că un simplu buticar din Rahova, care se luptă cum poate cu criza, cu statul, cu șpăgile, e de 100 de ori mai manager decât șmenarul de Dâmbovița, ajuns miliardar.