Luaţi de la săraci şi daţi la bogaţi!

Posted on 23 octombrie 2010

93


“Domnule Giurgea, nu vă e milă de oropsiţii vieţii?” Ei, uite că nu!

Un cititor, Anto, mi-a reproșat azi pe Capitalism pe pâine că sunt nedrept cu cei sărmani. Cititorul considera ca încurajez capitalismul sălbatic. Si așa e. Cum nu e primul care-mi reproșează asta, o sa răspund mai pe larg. Iată comentariul lui:

“Va recomand sa va gândiți cat de meritata este poziția persoanelor cu handicap, a oamenilor care nu au avut o familie care sa poată financiar sa își permită educația lor, a copiilor care nu s-au născut in familii capabile sa ii educe sa își “construiască” un viitor, etc.
Prejudecățile, indiferent ca sunt pozitive sau negative, sunt prejudecăți si nu ajuta pe nimeni.

Mă bucur ca dumneavoastră aveți parte de o viață buna, evident sunteți un om educat, cult, inteligent, coerent, capabil sa susțină o idee, informat, activ si cu o imagine buna.
Vreau sa va întreb cat din aceste caracteristici se datorează exclusiv efortului dumneavoastră si nu familiei in care ați crescut, genelor moștenite, locului in ați crescut, scolii pe care ați făcut-o, anului in care v-ați născut, oamenilor cu care ați avut șansa sa va întâlniți, bolilor pe care nu le-ați avut, etc.
Cum ați fi fost daca v-ați fi născut intr-un context opus? La fel de vehement?

Sper sa continuați dezbaterea si sa discutați si aceasta întrebare.”

De obicei eu nu intru in asemenea discuții. Pentru că soarta celor oropsiți nu e o problemă morală (cum crede cititorul meu), ci e o problemă de bani. Ai bani să faci protecție socială? Atunci fă! N-ai bani? Atunci ce mai pierzi vremea cu discuții? In afaceri e inutil să discuți ipotetic: „ce-ar fi dacă aş fi președintele Microsoft”. Păi nu ești! Merită să discuți „de ce” nu câștigi mai mult şi „cum” să iți mărești profitul. Niciodată „ce-ar fi dacă”.

Afacerea cu “oropsiţii” e falimentară!

Calculul e simplu: câți bani bag într-un oropsit d-ăsta? Minimum 100 de mii de euro: învățământ + medicină gratuită (tipic româneasca). Cât produce respectivul după ce se indură să se apuce de munca, pe la vreo 30 de ani? Păi dacă se angajează la stat, nimic! Freacă un dosar pe culoarele unui minister şi ia salariul degeaba. Deci, de fapt, iți face pagubă. Dacă rămâne şomer şi asistat social, paguba e şi mai mare!

Concluzie: merită să iei banii unei firme private (care i-ar fi înmulțit) ca să-l ții in spate pe tăntălău toata viața? Evident că nu! Dacă faci asta, evident că tu, ca ţară, dai faliment (şi chiar asta se întâmplă acum în România). Si aici nu e vorba de teorii, ci doar de un simplu calcul matematic. It’s just business, ca sa zic așa!

Nu merită şi oropsiţii o șansă?

Aici răspunsul e simplu: nimeni nu merită nimic! Cel puțin nu de la stat. Să se ajute fiecare singur, sau pe banii familiei lui. Nu pe banii publici! Marea greșeală a socialismului din secolul 20 a fost să-i salveze pe sărăntoci. Până şi SUA, care fuseseră bastionul capitalismului, au ajuns să ia, de pildă, 25 000 USD pe an de la fiecare cetățean, pentru îngrijirea medicală a bătrânilor care nu se pot trata singuri. Deși era evident ca bătrânii respectivi nu mai puteau să muncească, iar statul american arunca cu banii pe fereastră! Iar în Europa, a fost şi mai rău.

Vă mai mirați atunci că lumea occidentală a intrat în criză? Cum să nu intre, când statele s-au împrumutat până când le-a pleznit portofelul? Şi nici măcar n-au băgat banii in afaceri profitabile! Ci i-au risipit in creșterea nivelului de trai al “oropsiților”. Păi acum, să vă ajute “oropsiții” să ieșiți din faliment!

Cine e prost să muncească dacă ia bani pe gratis?

Sărăcia trebuie sa redevină ceea ce era înainte de tembelismul socialist: o boala mortala. Oamenii trebuie sa învețe pe pielea lor ca daca ești sărac, chiar mori de foame! sau chiar n-ai bani de medicamente (si tot mori)! Banii trebuie sa redevină valoarea suprema in societate (nu “umanismul”, sau “mila” sau alte prostii). Asta, bineînțeles, daca vreți sa aveți bani.

Circa 7 milioane de români au ales deja: au trecut peste frica, peste orice, si au plecat din România. Si nu s-au dus in Cuba, sau in Coreea de Nord. Ci in ţări capitaliste. Iar fără ei, uite ce se întâmplă: statul nu mai poate sa plătească pensiile, şi salariile bugetarilor.

Vreţi să ieșiţi din criză? Faceţi o Constituţie capitalistă!

Proprietatea trebuie sa redevină mai importanta decât omul. Iar asta trebuie declarat clar în Constituție. Daca cineva iți încalcă proprietatea, trebuie sa ai dreptul sa îl omori pe loc, ca şi când te-ar fi atacat pe tine.

In România, hoții, spărgătorii, criminalii, sunt protejați de legi încă de pe vremea comuniștilor. Iar profesorii de drept cu creierul spălat, care au schimbat 4 Constituții in 20 de ani, au avut grija sa păstreze esența învățăturilor comuniste. Așa ca, evident, vom trăi intr-un stat comunist (sau socialist, că tot un drac e) până când valorile capitaliste (banii si proprietatea) vor deveni valorile noastre principale. Iar statele comuniste, îmi pare rău, n-au bani!

Lăsaţi banii celor care-i înmulţesc!

Va plângeți că nu mai sunt bani de pensii? Vă plângeți că profesorii mor de foame? Urlaţi că nu sunt soluţii? Uite aici soluții: nu mai aruncați bani pe protecția socială! Încurajați oamenii să devină patroni. Impozitați pensiile, dar scutiți de impozite firmele mici. Concediați funcționarii publici si micșorați birocrația – dar scădeți taxele de înființare ale unei firme si simplificați concedierile.

A, voi vreți şi bogăţie şi protecţie socială? Îmi pare rău, dar şi cu slănina-n pod, şi cu sufletu-n rai, nu se poate! Eu personal, am ales: nu mă interesează raiul. Mă interesează doar slănina.