2010 e anul reformelor.
Adică al concedierilor, al tăierilor de salarii, al reducerilor de taxe. Dacă ne uitam pe planurile de austeritate adoptate de Spania, Marea Britanie, Germania (despre care am scris săptămâna asta), vedem clar 3 lucruri:
- Că abia acum se iau masuri dure. Criza a început in 2008, dar 2 ani de zile guvernele au sperat ca o sa treacă “de la sine”. Singurii care au avut si banii si curajul să îi cheltuiască pe investiții de stat (măsuri pro-active) au fost germanii. Din păcate, ele s-au dovedit ineficiente. Sute de miliarde de euro s-au irosit.
- Că indiferent de culoarea politica, toate guvernele aplică acum aceleași soluții: taie banii sectorului bugetar şi sprijină firmele. Atât prin reducerea taxelor sociale, cât şi prin reforma legilor muncii (simplificarea concedierilor, tăierea drepturilor angajaților, salarii in funcție de rezultate). Altfel spus, adio socialismului european! Bun venit capitalismului sălbatic!
- Că toate guvernele se pregătesc de haos social, de lupte cu sindicatele (sau direct cu mulțimea).
România e unică la reforme.
România e singura ţară unde guvernul a promis că masurile de austeritate durează doar 6 luni şi că din decembrie totul revine la normal. Cum să revină? Care normal?
Toate guvernele au spus clar oamenilor că legislația muncii se modifică de tot, iar sărăcia va dura cel puțin 4 ani! Politicienii români sunt cei mai mincinoşi şi asta o să-i coste foarte scump!
În 2011, Europa va fi în flăcări. În 2012 va fi o nouă Europă.
Toate guvernele ştiu că dialogul social e inutil. Pentru că sindicatele oricum nu vor fi de acord să fie sprijiniți patronii bogați, în defavoarea angajaților săraci. Dar economia va fi scoasă din criză de către firme, nu de către cei săraci. Iar ca să-şi vândă iar produsele, firmele europene sunt obligate să aibă preţuri mai mici, costuri de producție mai mici, să dea salarii mai mici, pentru programe de lucru mai mari.
De aceea cancelarul german Angela Merkel a decis să taie 80 de miliarde de euro din cheltuielile bugetare (cel mai dur plan de austeritate din istoria Germaniei), fără să-i pese că sindicatele amenință cu demonstrații şi cu greva generală.
De aceea premierul spaniol Zapatero a decis să înceapă reforma legislației muncii, indiferent de părerea partenerilor sociali.
De aceea premierul britanic David Cameron a anunțat încă înainte de alegeri că va concedia 1,000,000 de bugetari şi îi va obliga pe șomeri să se angajeze pe salarii oricât de mici, sau le taie ajutorul de șomaj.
Haosul şi dezordinile ar putea dura tot anul 2011. Ţările care le vor înăbuşi primele, vor ieși tot primele din criză.
Dar vor ieși complet schimbate.
Politicienii corupți vor fi linșați!
Secolul 20 a fost dominat de politicieni-vedete, care se mândreau să arate că trăiesc extravagant. Timpul lor s-a dus. Când zeci de milioane de oameni suferă de foame, când cocktailurile Molotov explodează pe străzi, nimeni nu mai acceptă asemenea aere. Politicianul secolului 21 este dur, hotărât şi foarte prudent cu banii publici. Un politician de război.
Cât o să taie fiecare ţară? Depinde câți bani are!
Şi depinde cât o să dureze criza! Cel mai grav vor fi lovite de criză ţările foste comuniste din Est, unde sectorul privat era deja slab (România, Bulgaria). Cel mai puțin va fi afectată Germania.
Deocamdată doar Marea Britanie vorbeşte de “reforma” (practic desființarea) sistemului de pensii. Iar România a anunțat scăderea “temporară” a pensiilor cu 15%. Pe măsură ce criza se va adânci însă, banii vor fi tot mai puţini şi măsurile tot mai dure.
Numărul șomerilor în Europa va exploda. În Marea Britanie de pildă, s-ar putea dubla. Peste tot vor începe mișcări anti-imigranți (“Joburi britanice pentru britanici!”, ” Afară cu românii din Italia!”).
Mii de oameni vor muri efectiv de foame, iar bătrânii vor fi evident cei mai afectați. Acum încă se discută despre tragedia lor. Anul viitor n-o să-i mai pese nimănui.
Germania își face propria ei Uniune.
Dacă Germania taie 80 de miliarde de euro din buget şi concediază zeci de mii de cetățeni germani, este evident că n-o să-i ţină in spate pe puturoșii de bugetari români, bulgari, sau greci. Fiecare o să scape cum poate din criză. Uniunea Europeană dispare deci la fel ca Uniunea Sovietică: pentru că a cheltuit mai mult decât a produs.
Germania își va salva doar aliații tradiționali, ţările din zona ei de influenţă. Cine sunt? Păi e suficient să ne uităm la fluxul banilor germani: investițiile lor s-au dus mai ales in Ungaria, Cehia şi desigur, Austria. România nu e pe listă.
Cine era îngrijorat că vom deveni o colonie, poate să fie liniştit: nu mai interesăm pe nimeni. Murim sau trăim – e problema noastră!
Mihai Giurgea
Sergiu
19 iunie 2010
Nu cred ca Uniunea Europeana va disparea. Reformare, da. In principal pentru ca raspunde in primul rand unei necesitati politice si economice, ceea ce inseamna piete mai deschise, si mai mari. Necesitatea politica este mai complexa, si anume ca este singura metoda prin care Europa va mai insemna ceva in structura geopolitica mondiala. Mihai, uita-te te rog si la vocile care vorbesc despre o guvernare unitara a UE. Cred ca in final astea vor castiga, pentru ca necesitatea de a elimina vocile discordante va avea castig de cauza. Astfel, Europa cred ca va iesi din criza asa: cu un guvern unic, eventual mai slaba – cateva state nu vor fi de acord cu asta, economie cat mai intergrata, mai capitalista, cu accent mai puternic pe crestere economica, cu mai mare atentie pe pietele financiare si pe institutiile financiare in general. Piata muncii va fi mult mai libera, dar cu reglementari serioase. My 2 cents.
ela
19 iunie 2010
@ Sergiu:cu cat politicienii de oriunde vorbesc despre unitate si planuri comune,ceva imi sopteste la ureche ca de fapt segandesc la contrariul.
Sergiu
19 iunie 2010
E vorba de necesitate si de supravietuire pana la urma. O economie europeana, chiar si Germania, nu se poate bate de la egal la egal cu China sau SUA. De asemenea, vine din urma si America de Sud. Cu hopuri, dar Brazilia o ia usor usor in sus. Ori o Europa comuna inseamna in primul rand o piata unica, ceea ce duce la schimburi mai ieftine, nu mai sunt vami, etc. O piata imensa, cu ata mai mult cu cat piata interna este totusi una din cele mai bogate din lume – cetatenii UE sunt in medie mult mai bogati decat cei chinezi de exemplu. Da, trebuie reforma, dar tind sa cred ca reforma va duce catre o unificare mai rapida si mai puternica. Nemtii de exemplu nu vor mai tolera mult timp derapaje cum a fost cel din Grecia, si vor dori sa controleze situatia mult mai direct.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Intr-adevar o “guvernare unitara” ar fi singura sansa de supravietuire pentru constructia numita UE. Acum e o struto-camila: nici stat ca SUA, nici simpla alianta. Faptul ca doar o singura tara (Germania) a ajuns sa tina in spate toata moneda euro a incurajat iresponsabilitatea tarilor lenese din Balcani, care au crezut ca gata! e de trai neneaca!
Si evident un “stat european” e singura sansa de supravietuire pentru micile tari europene pe piata mondiala. Deci UE ar trebui sa existe si ar trebui sa se reformeze. Asa ar fi rational.
Dar sunt de acord cu ela: nu cred ca se va ajunge la un guvern central cu autoritate asupra tarilor membre. E imposibil. Chiar grecii vor prefera sa moara de foame decit sa accepte “sclavia” (nu mai vorbesc de euroscepticii clasici: Norvegia, Marea Britanie). Asa ca varianta cea mai probabila ramine dizolvarea. Si re-formarea unei Uniuni restrinse, cu membri seriosi.
ela
19 iunie 2010
Problema care se pune este ca fiecare dintre statele mari isi doresc statutul de locomotiva.Toata lumea este acord ca ratiunile de infiintare a ue au fost strict economice.Statele puternice isi doreau o piata sigura.Au eliminat concurenta firmelor din statele mici ,au acaparat piata. Cine a initiat reforme si e capabil de disciplina,ramane. Cine nu, Dumnezeu cu mila.
Niciunde nimeni nu mai e dispus sa tolereze derapajele generate de sindicate,cu atat mai putin de state care nu sunt capabile de disciplina.
Si pe urma,la noi sindicatele se dovedesc doar proptele pentru statul nereformat si corupt.
Cand o autoritate,oricare ar fi ea,incearca sa determine iesirea din cercul vicios,hopa si sindicatele,din invatamant, justitie,administratie.
Unde sunt asociatiile profesionale,ca membru in dialogul asta?
Ati vazut multe sindicate din economia privata facand spectacole grotesti de sunet si lumina? Nu au nici timp,nici forta financiara sa faca asa ceva.
Tot aud despre standardele de cost in administratie,sanatate,justitie,educatie..Nu prea stiu ce intelege clasa politica prin asta.Insa fara evaluarea necesarului de competenta si a competentei reale,putem calcula pana ne sta ceasul.
Iar atunci,pretul deja platit de noi toti va fi mult prea mare.
crisuadi
19 iunie 2010
Credeti ca europenii in general n-au vazut ca odata cu adoptarea monedei unice , totul s-a dus de rapa , nivelul de trai scazand simtitor ? Politicienii au aceasta agenda a uniunii tarilor europene si o vor duce la capat , in detrimentul invaliditatii ideii pentru economie . De ce ? Pentru privilegiile personale : bani din toate partile pentru o viata mai buna , pentru ei !Altfel , este imposibil sa mergi cu un proiect falimentar pana in panzele albe . De ce nu s-a mers de la bun inceput cu un proiect care sa sustina un stat federal , precum SUA , si s-a mers pe o struto-camila ?
Politicienii sunt peste tot la fel ! Vor privilegii si bani multi ! De ce spun asta ? Pai daca erau altfel in Germania sau Franta , cele doua motoare ale proiectului european , nu ne primeau in uniune , n-aveam ce sa facem acolo !
Sint de acord cu dl. Giurgea : acum fiecare scapa cum poate , este care pe care .
ela
19 iunie 2010
http://www.nytimes.com/2010/06/18/business/global/18euro.html?src=me&ref=business
Estonia si-a facut temele;intra in zona euro.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Bravo lor!
tibi
19 iunie 2010
Ca de obicei, o opinie interesanta si in multe locuri adevarata. Cu o singura exceptie – revenirea obsedanta la “capitalismul salbatic”. Nu acesta este glontul de argint, panaceul universal ce va trata “cancerul” crizei. Nici macar pe termen scurt. Este o greseala sa creada cineva ca eliminand drepturile angajatilor acestia vor fi dispusi sa taca, sa inghita in sec si sa traga la jug. Pentru ce? Pentru ca patronul sa aiba dreptul sa faca ce vrea el? Asa cum eu am obligatii, si el trebuie sa aiba, nu este „lord and master“. Eu, ca angajat, sa nu am absolut nici un drept, sa fiu la mila lui? Personal, nu-mi convine asa ceva, si nu cred ca i-ar conveni nimanui. Iar patronul care ramane fara angajati ce face? Da faliment.
De ce a cazut „capitalismul salbatic“ inca din secolul XIX daca e atat de bun? Din pacate, nu a fost eliminat complet iar asta se vede si in criza actuala. E adevarat ca politica sociala a fost extinsa mult prea mult. Dar e ridicol sa spuna cineva ca aceasta a fost singura cauza a crizei. Speculatiile la bursa, criza imobiliara din SUA, prabusirea Islandei (model atat de admirat al politicii de laisez faire) si multe altele nu au fost generate de plata pensiilor ci de cei ce au pus in practica principiile „salbatice“. Cat despre „robirea“ angajatilor, transformarea lor in serbi, sa ne amintim ce s-a intamplat cu regimurile care au dispretuit „gloata“. 1789, 1917, 1989, etc. Un stat social moderat are viitor. Unul pur capitalist NU.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Orice manager va poate spune ca indiferent cit de mult ii dai unui angajat, el va fi nemultumit dupa o perioada si va cere si mai mult. Iar daca nu munceste fortat (de presiunea somajului, ca in democratie alt “băţ” nu există) chiar ii scade productivitatea. De aceea “statul social moderat” e aceeasi supa veche, reincalzita. Pai tocmai cu statul social “moderat” s-au inceput cedarile in 1900, si s-a ajuns acum la 5 zile de lucru pe saptamina, program de 6 ore si 50% din salariu dat statului pentru protectie sociala. Aberatii. Pe mine nici nu ma intereseaza etichetele teoretice (stat social moderat, ne-moderat, ne-social…prostii!). Indiferent cum e statul, angajatii trebuie sa invete 2 lucruri:
1. Nimeni nu e de neinlocuit. Daca nu-ti convine, pleaca!
2. Nu veniti cu scuze, veniti cu solutii!
Astea sunt principiile de baza pe care s-a construit capitalismul. Cine le-a abandonat, a dat faliment.
ela
19 iunie 2010
@ tibi: Cine a vorbit despre inrobire si capitalism salbatic?
Scuze,nici modelul de sindicalism salbatic de carnaval, antireforma nu e de dorit.
Marii nostri lideri sindicali de fapt se reprezinta doar pe sine,vanzand samanta de scandal cui ofera mai mult.
Preferam ca angajatii sa fie reprezentati de organizatiile profesionale.Mi s-a parut umilitor ca la o asa zisa greva ,manifestatie din invatamant sau sanatate sa fie aruncati in fata femeile de serviciu si personalul necalificat. Uitati-va la liderii sindicali agramati si hulpavi.Va reprezinta?
tibi
19 iunie 2010
# Că indiferent de culoarea politica, toate guvernele aplică acum aceleași soluții: taie banii sectorului bugetar şi sprijină firmele. Atât prin reducerea taxelor sociale, cât şi prin reforma legilor muncii (simplificarea concedierilor, tăierea drepturilor angajaților, salarii in funcție de rezultate). Altfel spus, adio socialismului european! Bun venit capitalismului sălbatic!
Perfect de acord cu cele spuse de tine, ela. Nu cadeam in extrema sindicalismului salbatic. Cea mai penibila faza pe care am vazut-o (pe langa discursurile existentiale de mesia al economiei ale lui Dinu Patriciu) a fost cea cu sindicalistii care se adunasera la dansul pinguinului. Cu cateva minute inainte zbierau ca le mor copiii de foame, n-au ce manca, etc, dupa aia radeau cu gura pana la urechi si topaiau zor nevoie mare. Cica “protestau”. Cat despre asa-zisii lideri de sindicat, se vede dupa rezultatele obtinute cat de capabili sint. La fel de capabili ca si guvernantii.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Tibi, dar chestia aia cu Pinguinul n-are legatura cu sindicalismul salbatic. Veselia lor doar arata ca inca au bani. Eu n-o condamn – pur si simplu mi s-a parut ridicola si deloc amenintatoare. Banii conteaza in economie, nu …pinguinul…
Sindicalism salbatic inseamna sa vina el sa-mi dicteze salariile (si cheltuielile de productie). Indiferent de incasarile mele. Aici se da peste cap toata economia. Si exact asta se intimpla in Romania.
ela
19 iunie 2010
@tibi: chestia aia cu simplificarea concedierilor e o poveste. Gandeste-te putin.Daca un angajat care in loc de solutii,bune,rele, iti serveste scuze,e de preferat sa poata fi trimis sa-si plimbe scuzele,ca acum sunt mii de oameni priceputi ,pozitivi,dispusi sa ii ia locul.
Problema ar fi stimularea angajatorilor sa investeasca. Legi clare,precise si un stat mai putin corupt si coruptibil. Pe S-a-dat l-au impuscat,nu-i asa,iar pe sa-dam l-au spanzurat.De acum nu se mai da nimic.Se merita sau nu.
In audit,primul lucru pe care il fac este sa vizitez grupurile sanitare. Stii de ce? Este cel mai clar indiciu despre respectul pe care un angajator il poarta angajatilor sai si despre aprecierea acestora fata de locul lor de munca. Raportul se vede clar.
Poate el sa aibe instalatii care canta menuet,rezultatele pe termen lung tot proaste raman,si de fatada.
Nu-si va respecta nici clientii,asa cum nu-si respecta propria afacere.
tibi
19 iunie 2010
Mihai Giurgea: Veselia lor doar arata ca inca au bani.
Nu, nu au bani. Sint doar tampiti, multi dintre ei. Merg pe principiul tipic romanesc sa faca haz de necaz. Cunosc personal oameni care chiar au ajuns la sapa de cauciuc. Acum urlau ca mor de foame la miting, imediat dupa le revenea voia buna si erau numai un zambet. Si mai vor sa fie luati in serios in conditiile astea. Pur si simplu nu inteleg ca nu poti fi luat in serios cand alternativ razi si plangi in hohote de parca ai fi fost vecin de palier cu vadim la nr.9.
Ela: Daca un angajat care in loc de solutii,bune,rele, iti serveste scuze,e de preferat sa poata fi trimis sa-si plimbe scuzele,ca acum sunt mii de oameni priceputi ,pozitivi,dispusi sa ii ia locul.
Corect, ar fi ridicol sa sustina cineva ca patronii sa fie Armata Salvarii si sa tina in spinare incapabili. INSA… ce se intampla cand se incalca alte drepturi. Sa dau un exemplu concret, cum e cu programul fix de lucru (acolo unde acesta exista)? Ma refer la atat de practicatele ore suplimentare neplatite. Inteleg cand “arde”, e ceva urgent. Mi s-a intamplat sa stau peste program si nu m-a interesat plata, ci “to get the job done”. Dar cum e cand asta se repeta la infinit? Cum e daca un patron are un volum mare de munca, ce depaseste capacitatea angajatilor? Are 2 solutii – angajeaza oameni in plus sau arunca munca in spinarea celor existenti. Logic, lui ii convine cel mai mult a 2-a varianta. Iar in cazul in care as ajunge sa lucrez pe hartie 8 ore si in realitate 10-12, cele suplimentare neplatite, doar ca dragul meu patron sa aiba profit, ce ar trebui sa fac? Lucrez pe gratis pentru… pentru CE? Sa-i spun ca nu-mi convine, ar fi corect sa aiba dreptul sa ma dea afara pentru asa ceva? Adica pentru faptul ca, desi imi fac treaba normala, am “nesimtirea” sa refuz munca patriotica? Putin imi pasa mie ca asa isi reduce el cheltuielile de productie. Pentru asa ceva trebuie sa exista protectie, nu pentru angajatii incapabili.
Ela: Problema ar fi stimularea angajatorilor sa investeasca. Legi clare,precise si un stat mai putin corupt si coruptibil.
Si asta ne aduce la adevaratele motive pentru care am ajuns unde am ajuns. Evaziune fiscala, coruptie politica, toate contractele date nu pe licitatii asa cum ar fi cazul ci in functie de culoarea politica a firmelor, etc. De ce ar fi cineva atat de cretin sa vina sa investeasca in Romania, cand, indiferent de oferta sa, contractul este dat unei firme locale, de culoarea potrivita, care vireaza 50-75% din banii primiti inapoi la respectivul partid? Asa ne alegem cu scoli in care ploua, autostrazi de pe care iei asfaltul cu mana, poduri care pica sub un biciclist, etc, toate lucrari de miliarde.
Metoda trandafirului American Beauty e o tampenie. Bunastarea angajatilor nu sta in ruina patronilor si nici viceversa. Solutia nu e in salbaticie, indiferent daca este vorba despre cea capitalista sau cea sindicala.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Bun exemplu! Uite eu sunt exact unul din cei care n-au platit si n-o sa plateasca niciodata orele suplimentare. Nici nu ma intereseaza cit timp “petrece” un angajat in firma. Ca o afacere nu e petrecere. Ce, sa stau eu sa-l pazesc daca pierde vremea pe internet? Prostii! Ma intereseaza doar rezultatul; citi bani aduce. Si primeste fix 10% din cit aduce. Veniturile sunt foarte usor de determinat, nimeni n-are nimic de comentat. Daca nu ii convin conditiile – la revedere! piata muncii e libera, e democratie, si nimeni nu e tinut cu forta.
tibi
19 iunie 2010
Mihai Giurgea: Si primeste fix 10% din cit aduce.
Asta e cu totul altceva. In acest caz, respectivii angajati SINT platiti pentru munca lor. Dar cum ramane cu cei care NU sint platiti si li se spune ca daca nu le convine, valea? Iar asta se practica FOARTE mult in Romania. Pentru asa ceva ar trebui sa existe sindicate, nu ca sa ia apararea clanurilor de impingatori de hartii profesionisti si ereditari.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
A, acum cred ca am inteles. Te referi cumva la faptul ca sunt promise anumite conditii inainte de angajare si dupa aia nu sunt respectate? Stiu ca e greu pentru multe firme, dar nici mie nu-mi plac chestiile astea. Pentru asta exista justitie de fapt. Seamana cu ce face guvernul, care promite ca “o sa va fie bine din decembrie” si de fapt stie ca nu e asa. Prefer stilul Angela Merkel: sa le spui oamenilor in fata “domnilor, o sa va ia dracu!”. Le convine, bine, nu le convine, n-au decit sa sa voteze cu social-democratii. Daca spui un lucru, ala trebuie sa ramina batut in cuie.
Iar daca vezi ca s-au schimbat conditiile, a cazut piata, trebuie le spui imediat si clar oamenilor: din clipa asta vechea oferta s-a terminat; de acum incolo astea sunt noile conditii. Ca sa stie fiecare sa-si aranjeze treburile. Poate unii au datorii la banci si prefera sa-si caute altceva. De aia e mai simplu sa mergi pe procentaj din contracte decit pe salariu fix.
ela
19 iunie 2010
@tibi: in administratia din Regatul Unit, angajatilor li s-a dat de ales de mai bine de un an: reducere de salariu+5 zile neplatite pe luna,concomitent cu indeplinirea sarcinilor de serviciu,sau aut.
InGermania,atat la posta,de exemplu,dar si in firme de productiie,au ajuns sa convina sa lucreze scriptic 2-3 zile pe saptamana ca sa -si pastreze locurile de munca.
Da’ asta e la capitalistii salbatici.
Oricine stie sa manuiasca constient un calculator ,nu pentru chat,popa prostu sau te miri ce are dreptul si puterea sa-si infiinteze o firma mica-mica.Si pe banii lui,sa-si plateasca orele suplimentare cat doreste,si 500%.
Daca ai o afacere cat de mica,produci ceva sau esti consultant sau broker,nimeni nu-ti garanteaza nimic. Uneori vii si cu bani de acasa,riscul ti-l asumi si uneori nici nu stii cand ti-a trecut ziua.
Iar cei care vin si te preseaza cu plata orelor suplimentare,oferindu-ti doar muschii bratului sau pixul lor,fara aport de creativitate (era sa zic creier,pardon),cand pe tine te paste o blocare de conturi,un furnizor ,nu te face sa-l iubesti,dimpotriva.
Cata
19 iunie 2010
Domnule Giurgea ai si tu dreptatea ta ! Dar sa nu uitam ca atunci cand nu ai niste drepturi atunci cand semnezei un contract de munca si ai doar obligatii ar insemna ca asta ar da nastere la adevarate abuzuri din partea angajatorilor . Mi-a placut pozitia lui tibi si rezonez intru totul cu ea . Cred ca tot ceea ce este dus la extrem nu poate fi benefic . Mie nu imi place sa fiu tratat ca ultimul om de catre un angajator mai ales avand in vedere faptul ca bunastarea lui se datoreaza intr-o masura importanta si faptului ca eu si cu inca x oameni muncim pentru el ! Chiar nu as vrea sa ne intoarcem acum 100 de ani si sa fiu nevoit sa retraiesc inca o revenire a comunismului si extremismului pentru ca asta vom primi daca se renunta la niste masuri sociale de bun simt -stim cu totii cum arata capitalismul si cat de salbatic era in acele vremuri
.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
@cata si tibi: Ei, uite de aia nu inchei eu niciodata contracte de munca, ci doar contracte comerciale cu firme sau Persoane Fizice Autorizate. Pur si simplu refuz sa imi asum obligatiile care decurg din contractul de munca. Prefer externalizarea activitatii. Sa-si bata altii capul cu concedii medicale etc etc.
Si in general: pe viitor drepturile voastre nu vor mai face nici 2 bani. Conteaza de acum un singur lucru: daca voi produceti sa zicem, pantofi, iar oamenii prefera sa cumpere la jumatate de pret pantofii facuti de un chinez care primeste 100 de dolari pe luna (la 10 ore pe zi muncite, 7 zile din 7) – atunci voi sunteti concediati pe loc si toate drepturile voastre dispar ca fumul. Indiferent daca e la putere partidul comunist sau partidul nazist. E destul de clar? Asta inseamna concurenta.
Sa stiti ca nu puteti obliga pe nimeni sa va angajeze, sau sa va cumpere produsele sau serviciile. Daca nu mai sunteti rentabili, adio! cu toata vorbaria despre comunism, drepturi, capitalism salbatic etc. Anul viitor n-o sa mai teoretizati atit, si o sa fiti preocupati de un singur lucru: cum sa faceti rost de bani de piine. Pe pariu.
Cata
20 iunie 2010
“Sa stiti ca nu puteti obliga pe nimeni sa va angajeze, sau sa va cumpere produsele sau serviciile. Daca nu mai sunteti rentabili, adio! cu toata vorbaria despre comunism, drepturi, capitalism salbatic etc. Anul viitor n-o sa mai teoretizati atit, si o sa fiti preocupati de un singur lucru: cum sa faceti rost de bani de piine. Pe pariu.”
De acord . Dar nu o sa ma angajez in vecii vecilor la un patron care ma va plati cu 2 lei si va abuza de drepturile mele . Prefer sa dau cate o meditatie la mate , la info , sa mai repar cate un calculator , sa mai fac cate un site pe bani neimpozitati si sa castig 15-20 mil/luna muncind cateva ore pe zi si de acasa desi am terminat cibernetica si sunt la master la matematica decat sa stau pe mai putini bani si sa muncesc ca un sclav pe la unul sau altul . Si cred ca nu sunt singurul in situatia asta . O sa se invarta din ce in ce mai multi bani negri
.
Mihai Giurgea
20 iunie 2010
Pai faceti ce vreti! dati meditatii, dansati, urlati, care-i problema? fiecare angajeaza pe cine vrea, si fiecare se angajeaza unde vrea. Si daca vrea. Nu vad de ce ar interesa pe cineva asta.
tibi
19 iunie 2010
Din punctul de vedere al unui patron, cele spuse mai sus sint corecte. Insa, din punctul de vedere al unui guvern, nu. Un patron nu este obligat sa faca politica sociala, insa un guvern trebuie sa o faca. Nu-si poate permite sa mearga doar pe profit, sa externalizeze si sa renunte la acele compartimente ce merg in pierdere. Ma refer la cele care sint chiar necesare, nu la cele tinute de flori de mar si din diverse interese. Iar atunci intrebarea e, in conditiile in care nu exista sistem ideal, care ar fi cel mai potrivit? Comunismul duce la stagnare; ofera stabilitate in dauna dezvoltarii. Capitalismul in schimb, prin faptul ca pune accentul pe dezvoltarea continua, nu are stabilitatea necesara, de unde si prabusirile sale periodice. Nu putem avea un sistem mumificat, insa nici unul care nu ofera vreo siguranta si care se poate prabusi peste noapte.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Regret profund ca ma repet, dar “intrebarea” fundamentala nu e care e sistemul cel mai potrivit, ci cum sa-ti vinzi produsele in fata concurentei chinezesti.
Sistemul cel mai potrivit o sa fie ala care supravietuieste. Simplu! Si am o presimtire ca e vorba despre capitalismul chinezesc, care e mult mai salbatic decit tot ce a vazut vreodata Europa sau America (inclusiv acum 100 de ani). Si in care, daca miauni ceva despre drepturi, sindicate, protectia muncii, program de 8 ore, sau concediu, primesti pe loc un glont in ceafa. Asta reduce foarte tare punctele de vedere, la unul singur.
tibi
19 iunie 2010
Am postat inainte sa apara precedentul comentariu. Dupa cum spuneam si mai sus, este o diferenta intre prioritatile unui patron si cele ale unui guvern. Nu poti conduce o tara ca pe o firma, iar cel mai bun exemplu in acest sens este Anglia, care a inteles acest lucru inca din secolul XIX.
Cat despre faza cu glontul in ceafa… Subestimarea “gloatei” este principalul motiv al rasturnarii guvernelor. Un magar, oricat de indobitocit ar fi, are copite. Si uneori, daca incaseaza prea multe, isi aminteste cum sa le foloseasca.
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Nu stiu ce o sa faca magarul in viitor (daca o sa faca ceva). Pina una alta “magarul” chinez munceste pe salarii cam de 600 de ori mai mici decit “caii de rasa” europeni, trage la jug in orice conditii, asa ca i-a lasat fara joburi. Si nu cred ca poate cineva sa astepte 100 de ani revolta poporului chinez.
Europa e in faliment acum, si asta nu se poate schimba prin discutii despre drepturi. Ci doar prin scaderea masiva a preturilor, scaderea masiva a salariilor, repornirea vinzarilor. Si nu peste un secol, ci chiar in toamna asta.
tibi
19 iunie 2010
Perfect de acord, Europa E in faliment. Si nu doar ea. Da, politica sociala nelimitata a jucat un rol in asta, dar nu este singura responsabila. Insa, odata repornite vanzarile, ce se va intampla cu banii in plus? Vor ajunge tot la angajati, care isi vor primi inapoi drepturile pierdute acum. Pentru ca nu poate nimeni sa creada ca acestia vor accepta senini o politica de austeritate in conditii de crestere economica. Adica da, criza a trecut, dar tu continua sa lucrezi pe salarii de mizerie sa produci bunuri sau servicii pe care oricum nu ti le vei putea permite pentru ca ai prea putini bani. Si atunci, cine beneficiaza de aceste bunuri si servicii? Ajungem la sistemul pe care-l descria Philip K. Dick in Loteria Solara? Sau continuam cu acest ciclul interminabil de prabusiri si ridicari?
Mihai Giurgea
19 iunie 2010
Iti place Loteria Solara? si mie
Dar Tibi observ o ingrijoratoare aplecare a ta spre discutiile teoretice inutile, de tip “cine a fost primul: oul sau gaina?”. Pai ce conteaza ce o sa se intimple “dupa ce criza a trecut”? vedem atunci! tu nici n-ai intrat cu adevarat in criza. Asociatia Economistilor Americani a spus ca se asteapta ca recesiunea sa dureze nu 4, nu 10, ci 50 de ani! Crezi ca poti tu sa hotarasti acum ce o sa faca planeta peste 50 de ani?
Scuza-ma, dar eu am lucrat la stiri timp de 16 ani si sunt obisnuit sa scriu despre lucruri concrete. Si de obicei cind am scris, au existat aproape intotdeauna si efecte. Si acum, articolele de pe standard.ro sunt citite de decidenti – ministerul Finantelor, ANAF, ministerul Muncii, politicieni, sindicalisti. In general oameni pe care-i cunosc de ani de zile si cu care vorbesc deschis. Pentru ei discutia despre schimbarea legislatiei muncii si taierea drepturilor angajatilor are un sens foarte concret, pentru ca asta s-ar putea produce chiar din toamna asta. De fapt din cite stiu chiar e pregatita. Asa ca nu o sa ma lansez niciodata in discutii de genul “vor mai fi salarii de mizerie dupa ce se termina criza”? “va mai fi nedreptate pe lume?”, sau “cine e mai bun: capitalismul sau socialismul?”.
Sincer, asemenea lucruri nu ma intereseaza.
Shaman
19 iunie 2010
Cred ca principala problema a Romaniei este lipsa responsabilitatii, care a condus inevitabil la pierderea constiintei. Problema asta o avem de foarte mult timp. Nu mai exista nici o rusine, nimeni nu mai crede in principii, nimeni nu mai crede in educatie adevarata. Asta a dus la stagnare sociala si la plafonare individuala; in societatea noastra sunt permise forme funambulesti de iresponsabilitate politica, impostura tine loc de competente, injustitia este extrema, tot ce se intampla in planul asa-zisei noastre economii e supus arbitrarului si primului nivel de intelegere (nu-ti intra bani suficienti la buget – fara sa se mai intrebe cineva cum a fost conceput acest buget – pac, apari seara la televizor si anunti ca prima masura ca tai pensiile). Eu cred ca noi inca nu ne putem pune problema capitalism (salbatic) versus socialism (sau stat social, cum vreti), societatea noastra nu mai are nici macar avantajul vreunei traditii cum au italienii sau grecii. Traim la intamplare, manati de instincte primitive. Prea putini isi pierd timpul ca sa stea sa analizeze ceva. Sincer sa fiu eu inca nu pot sa definesc rational societatea in care traim, stiu sigur insa ca viata aici e traumatizanta.
De aceea nu cred ca o sa reusiti sa puneti la munca grea si responsabila vreuna din femeile semi-idioate care populeaza Trezoreriile Statului spre exemplu sau barbatii fosti “muncitori inalt calificati” din fostele fabrici ale patriei care prefera sa umfle randurile armatelor de paznici si “security”. Ei se vor multumi si cu putin spunandu-si unii altora ca viata a fost nedreapta cu ei. Isi vor gasi fericirea in altceva. Haideti sa fim corecti: comunitatile de tigani (singurele comunitati in deplinul sens al cuvantului din tara noastra) supravietuiesc foarte bine, noi o numim mizerie, ei o numesc viata.
ela
19 iunie 2010
@ tibi: Si magarul popii din poveste,tocmai cand s-a dezvatat de mancare,a raposat.
Asa ca,decat sa pierdem vremea cu discutii sterile despre drepturi,nu e mai simplu sa gasim o nisa in care sa fim competitivi?
Spui ca nu poti conduce tara ca pe o firma;trebuie sa accepti ca totusi e nevoie de spirit de intreprinzator,de viziune si consecventa,sa iti cunosti limitele si posibilitatile,sa-ti alegi prioritatile.
De ceea ce Romania ultimilor 20 ani nu a avut parte.
tibi
19 iunie 2010
Ela, daca un magar e prost asta nu inseamna ca toti sint asa. Referitor la competitivitate, mai sus ai exemplul chinez. Putem sa luptam cu asa ceva? Nu, decat daca facem compromisuri absurde.
Ai dreptate la faptul ca e nevoie de viziune, consecventa, etc, dar la fel de multa nevoie e si de bun simt, din ambele tabere. Din pacate, nevoia asta nu o intelege nimeni. Nu trebuie sa fie o lupta intre patronat si sindicate, intre angajat si angajator, nu avem nevoie de lupta de clasa. Avem nevoie sa lucram impreuna. Spuneam mai sus ca am stat peste program la lucru, chiar daca nu eram platit. De ce? Pentru simplul fapt ca lucram ALATURI de oameni, nu PENTRU ei. Cand exista respect reciproc, treaba merge. Cand nu exista decat dispret, normal ca apar derapaje si probleme.
ela
19 iunie 2010
@tibi: exact acelasi lucru il spuneam si eu.Nu poti infometa magarul la nesfarsit.Fara respect si pretuire reciproca,nu iasa nimic.
Iar acum,in loc sa se lase incaierati de interese meschine,atat angajatorii cat si angajatii ar trebui sa gaseasca o cale comuna.Oricum nu supravietuiesc unul fara celelalt.
Sergiu
19 iunie 2010
Ba cu parere de rau cred ca vor trebui. Si eu ma numar printre patronii care nu angajeaza pe nimeni, doar colaborez cu PFA sau SRL-uri. Si avand in vedere ca piata fortei de munca ramane deocamdata imobila si de nezdruncinat, situatia se va generaliza. Si asa, cand nu o sa mai gasesti de lucru pentru ca desi esti mai calificat decat x, x este preferat pentru ca poate emite facturi, vei deveni la randul tau patron. FOARTE CURAND iata muncii va fi mai liberala decat a fost vreodata, datorita faptului ca se vor externaliza toate serviciile care se pot externaliza. E mai ieftin si mai eficient. Prefer sa pot inchide in orice moment un contract comercial cu un SRL sau un PFA decat sa-mi pun problema de exemplu ca daca dau afara pe unul pentru incompetenta ar trebui sa declar la ITM ca reduc postul, ca sa poata lua moronul somaj, si sa nu mai pot angaja pe altcineva in locul lui. Ca la asta s-a ajuns acuma. Asta poate face si statul.
tibi
19 iunie 2010
Sa nu fiu inteles gresit, nu criticam ci eram doar curios. Nefiind implicat in economie, nu am cunostintele necesare si tocmai de aceea caut articole, opinii, editoriale relevante. Dupa cum am mai spus, majoritatea ideilor de aici, expuse si pe Realitatea, au logica, altfel nu le citeam. Insa, cel putin pentru mine, taierea brutala sau chiar desfiintarea drepturilor sociale este complet ilogica, de aceea incerc sa o inteleg. Mai ales pentru ca am suficiente cunostinte de istorie ca sa-mi permit sa spun ca nu se poate obtine stabilitate economica fara cea politica si sociala. Intotdeauna masurile extreme au produs dezechilibre. 5-6 milioane de someri imi surad la fel de putin ca un guvern al lui vadim.
Si sa spunem ca aceste masuri amintite vor fi adoptate. De ce eu, ca simplu angajat, desi dispus sa inteleg unele masuri de austeritate (ca tot e la moda termenul), as accepta sa-mi pierd, fara sa cracnesc, toate drepturile doar pentru a primi in schimb un trai de subzistenta? Si de ce nu se cauta si alte alternative? Refuz sa cred ca aceasta este unica solutie. Niciodata nu exista doar O solutie. Poate ca sint intrebari cretine, dar e dreptul meu sa le pun. Si avand in vedere ca amaratii de la Cotroceni, Victoria si Casa Poporului sint incapabili sa-mi raspunda, intreb si eu pe unde pot. Nu de alta, dar eu sint unul dintre acei “magari” incapatanati care vrea sa stie de ce trebuie sa mearga pe acel drum si nu pe celalalt. Blame Rousseau.
Mihai Giurgea
20 iunie 2010
Dar cine-ti cere sa accepti ceva fara sa cricnesti? Fa ce vrei! Esti liber. Oricum n-are importanta ce cricnesti.
Observ cu uimire (si cu o mare doza de amuzament) ca majoritatea bugetarilor au acum impresia ca le cere cineva sa accepte saracia, si ca ei chiar au de ales: sa accepte? sa nu accepte? Regret, dar exact asta inseamna sa fii capul in nori. Pur si simplu Romania nu mai are bani, indiferent ca acceptati voi sau nu. Cu cricnire sau fara cricnire, tot aia e!
Concret: tu personal, Tibi, esti in clipa asta aruncat pe o insula numai cu nadragii pe tine. La fel ca toata lumea. Asta e criza. Si primul lucru pe care l-ai facut deja, a fost sa zici: “eu nu renunt la dreptul meu la curent electric. Nu renunt la dreptul meu de a cumpara fursecuri“. OK, nu renunta!
In timpul asta, altii au inceput sa caute un adapost, lemne de foc si deja isi fac o undita. Eu as zice ca sansele tale de supravietuire sunt minime.
Uite, tot concret: din noiembrie intretinerea pentru un apartament de 3 camere o sa fie de 12 milioane pe luna. Pentru ca statul roman nu mai are bani sa subventioneze gigacaloria. Pentru ca firmele private nu-i mai dau bani. Unele pentru ca au dat faliment, altele ca s-au saturat sa tina in spate tot poporul. Intrebare foarte reala: tu ce faci?
Shaman
20 iunie 2010
Si inca ceva, pentru ca se vorbeste aici mult despre relatia patron – angajat: eu personal n-as angaja la firma mea necajita pe nici unul dintre componentii guvernului actual al Romaniei. Chiar m-am uitat adineauri pe lista, ca sa nu gresesc. Pe majoritatea nici nu i-as chema la interviu. Nu stiu daca va mai amintiti de interviul acela din care a iesit la iveala ca Dl. Sebastian Vladescu nu stie sa porneasca / foloseasca computerul: http://www.youtube.com/watch?v=6hFESxveHJ4. Cativa dintre ei par iesiti direct din cartea de antropologie criminala a lui Lombroso. Asta e parerea mea, poate sunt exagerat.
obstireanu
20 iunie 2010
Domnule Giurgea, am convingerea ca in mare asa stau lucrurile. Europa unita e pe duca. Insa nu inteleg cum a scapat din analiza dvs. Suedia. O tara tot in Europa. Opinez ca modelul suedez ar putea fi cel al viitorului nu foarte indepartat.
Mihai Giurgea
20 iunie 2010
Nu am scris despre Suedia pentru ca nu mi s-a parut interesanta. Stiu ca multi romani (incepind cu Ion Iliescu) au tot visat socialismul suedez in ultimiii 20 de ani. Dar realitatea este aceasta:
1. “Coloana vertebrala a industriei si economiei suedeze o constituie productia auto” – Fredrik Reinfeldt, premier. Dar principala uzina auto, Volvo, a ajuns in pragul falimentului si a fost vinduta la pret de taraba, firmei chineze Geely. Si General Motors (proprietarul lui Saab) a dat faliment. A incercat sa vinda Saab dar nimeni n-a vrut s-o cumpere, iar acum se vorbeste despre lichidarea completa. Deci au ramas fara coloana vertebrala, ca sa zic asa. Germania are forta economica sa-si mai protejeze industria auto, Suedia nu. Detalii in acest articol: http://standard.money.ro/politica-si-societate/volvo-a-devenit-chinezesc-asa-va-fi-toata-europa-3959.html
2. Somajul a crescut de la 5% la 9.5% in doar un an si jumatate. (la fel ca in toata Europa)
3. Guvernul a redus taxele cu 10 miliarde de coroane, ca sa opreasca somajul. Fara efect (la fel ca in toata Europa).
Deci Suedia e in aceeasi situatie ca toata lumea, a luat aceleasi masuri ca toata lumea, care au esuat la fel ca in toata lumea. Daca gasiti date noi si interesante despre economia suedeza (nu vise stravechi despre “socialismul” suedez) putem sa le discutam.
ela
20 iunie 2010
cati sefi/sefuleti din aparatul administrativ ai chema la interviu?
Shaman
20 iunie 2010
Aparatul administrativ este foarte probabil complet ocupat de persoane care nu au nici o competenta, probabil nu au o meserie certa, angajati pe criterii pe care toata lumea le cunoaste. Din ceea ce cunosc personal sau din ce am auzit de la persoane in care am incredere, nu ai ce face cu ei la o societate comerciala. Nu as chema nici unul. Ei de altfel stiu prea bine ca nu au ce cauta in economia reala. Asa ca traim in universuri paralele. Simplul fapt ca accepta aceste compromisuri arata lipsa de caracter.
Andrei
20 iunie 2010
La firmele private nu exista birocratie . Cand vreau sa cumpar un top de hartie , se rezolva in 2 secunde . La bugetari , tata , se face referat , se uita 10 persoane pe referatul ala , mai trebuie inca 10 avize , mai trebuie si contabila sa vada necesitatea achizitiei , seful de serviciu , seful de institutie care nu poate semna pt ca e plecat in delegatie . O intreaga forfota si apoi tot la DNA ajung pentru ca reusesc sa cumpere la suprapret
Andy
20 iunie 2010
Buna ziua domnule Giurgea! Am si eu o intrebare oarecum legata de toate cele discutate aici. Credeti ca moneda, banii asa cum sunt ei acum vor mai putea asigura perpetuarea lumii asa cum o stim noi? Eu nu cred si spun asta pentru ca dupa mine tot ceea ce se intimpla acum se datoreaza pentru ca de mult banii sunt tipariti, sau inmultiti prin speculatii pe hirtie in cantitati ce depasesc mult “plusvaloarea” pe care ar trebui sa o reprezinte.
Cu stima,
Andy B
Mihai Giurgea
20 iunie 2010
Intrebi daca vor disparea banii in general, Andy? sincer, nu pot sa-mi dau seama.
Andy
20 iunie 2010
Hm… nu stiu daca asta intreb dar asa cum s-a prognozat “infodolarul” de catre Tofler, (si nu s-a prea materializat) asa cum inaintea infodolarului era “petrodolarul’ care era si este, ca si echivalent in plusvaloare a banului (mai mult a dolarului), ce vom mai avea acum astfel incit sa nu avem o inflatie mondiala de bani fara acoperire. Fie un megarazboi fie o schimbare de referinta a banilor? Cer scuze pentru insistenta.
Cu bine,
Andy B
Mihai Giurgea
21 iunie 2010
Andy, nu e nevoie de scuze, Doamne fereste! dar ma tem ca nu pot sa-ti dau un raspuns. Chiar nu-mi dau seama daca banii vor disparea si nu vreau sa vorbesc prostii. Imi place foarte mult Alvin Toffler (cred ca am inceput sa citesc Socul viitorului, o sa rizi: prin clasa a III-a. Ca-l tot citea maica-mea si am fost curios). Dar eu, evident, nu sunt Alvin Toffler
si mi-e foarte greu sa fac prognoze pe termen asa lung.
(Acuma, sa nu confundam: cind zic ca se va prabusi economia romaneasca, asta nici nu mai e prognoza! ci matematica elementara. De pilda: nu mai sunt bani + nu se mai dau nici imprumuturi = nasol!)
John Galt
21 iunie 2010
Sunt destule interese aici, in zona asta se duce lupta, de fapt.
Mihai Giurgea
21 iunie 2010
Cam da!
Cristiano
27 iunie 2010
Buna ziua domnule Giurgea! Am descoperit recent acest blog si tin sa va felicit pt calitatea articolelor. Ceea ce se intampla acum in Eurpoa – masurile luate de guverne – reprezinta inceputul sfarsitului modelului social european. Vorbeati de inlocuirea lui cu un capitalism salbatic – personal cred ca trebuie sa existe in minim minimorum de asistenta sociala, insa aceasta nu trebuie sa afecteze competitivitatea unei economii. Ori exact asta a fost problema acestui model social european – el a ingropat competitivitatea economiilor europene si a devenit nesustenabil. A mai vorbi acum de un model suedez al statului paternalist(cum inca viseaza unii politicieni romani de stanga) este de-a dreptul hilar. Chiar in Suedia – asa cum ati mentionat dumneavoastra mai sus – acest model a suferit schimbari dure.
prodrept
27 iunie 2010
Domnule Giurgea sunteti genial. Mi=am dat seama ce dobitoc sunt.
luke
1 iulie 2010
Domnule Giurgea, spuneti ca nimeni nu poate tine piept cu competitia economica chinezeasca?
Dar oare un regim politic extremist de dreapta sau de stanga, extins poate la nivelul intregii Europe si intregii Americi de Nord, care sa interzica orice import de produse chinezesti? Oare nu ar fi asta o solutie? Daca importatorii care aduc produse chinezesti vor fi aruncati in puscarii? Cum va mai concura muncitorul chinez cu cel european sau american? Teoretic atat UE cat si SUA se pot intoarce la anii 70, cand China nu concura economiile occidentale, nu?
Mihai Giurgea
1 iulie 2010
Luke, nu cred ca mai poate fi stearsa China de pe harta economica a lumii. Ca de fapt asta inseamna intrebarea ta.
keep it simple
1 iulie 2010
Nu Luke, nu poate fi o solutie.
Rezultatul va fi ca nu vor mai exista produsele chinezesti de vanzare pe aceste piete, dar produsele, avand cerere, vor trebui sa existe.
Iti dai seama cate componente produse in China are un PC? Daca ar fi produse in Germania sau SUA crezi ca PC-ul ar mai putea avea acelasi pret de vanzare?
Tu stii cate haine din Occident sunt produse cu materie prima (matase, indeosebi) din China?
Crezi tu ca e dispus consumatorul occidental sa voteze in favoarea unui embargo aplicat Chinei chiar stiind ca va avea drept consecinta preturi ale unor produse cumparate duble sau triple? Fii serios…
Trebuie sa intelegi ca economia chineza se va dezvolta si ea, muncitorii aia nu vor accepta sa ramana in saracie desi muncesc ca furnicutele, firmele vor cauta sa tot angajeze chinezi, ca e avantajos, dar vor trebui sa-i plateasca din ce in ce mai bine, ca sa si-i atraga. Economia mondiala nu este un status-quo, este intr-o permanenta adaptare…
luke
5 iulie 2010
Din pdv logic si economic produsele chinezesti vor fi cerute, de acord. Eu ma refeream la varianta in care consumatorul nu ar avea dreptul sa isi exprime parerea, indiferent cat de mult ar costa un produs fabricat in Germania sau SUA in comparatie cu cel chinez. Ma refeream la varianta unei politici economice dictatoriale in UE si SUA, exact asa cum a fost Germania in anii dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Unde guvernul sa hotarasca ce e mai bine pt om si nu logica economica. Si lumea s-ar fi putut intoarce la anii 70, ca doar atunci toata lumea traia rezonabil, si somajul era in limite mici, si nu erau proteste sociale si crize economice majore ca acum.
Constantin
2 noiembrie 2010
Sa zici ca “lumea s-ar fi putut intoarce la anii 70″ e ca si cum ai zice ca lumea s-ar putea intoarce la anii 90, ce a urmat dupa 70? anii 80 cu alta criza cu alte mii de falimente si mii de someri, ca la noi nu s-a simtit poate la fel de tare ca in SUA sau Vest e alta mancare de peste.
In alta ordine de idei, nu poti pune embargou Chinei, pentru ca deocamdata e cam singura tara cu multe lichiditati. Cine imprumuta SUA, cine a “salvat” Grecia cand UE dadea din umeri? Cine cumpara majoritatea firmelor mari falimentare din UE si SUA ? Ghici. Si e intr-adevar o interdependenta, pentru ca daca nu mai cumpara nimeni din China, nici ei nu mai au la cine sa vanda, dar asta nu inseamna numai prabusirea unuia din parteneri.
Constantin
2 noiembrie 2010
oups acum am vazut data ultimului comentariu
bdaniel7
17 ianuarie 2012
Mai degraba criza s-ar rezolva eliminand cash-ul. Toata lumea ia banii pe card si nu se mai stie cati bani reali sunt in realitate. Ar putea sa nici nu se mai numeasca bani ci puncte. Si asa cum acum guvernele si oamenii sunt de acord sa faca schimb de bani si produse, punctele vor servi la schimb. Vor trece dintr-un cont in altul, de la banci la oameni.
Cred ca asta ar fi primul pas spre un socialism gen Star Trek
)
Si inca ceva, viziunea asta apocaliptica s-ar intampla localizat unde oamenii chiar depind exclusiv de bani ca sa-si duca viata. In alte locuri (mai multe decat ati crede), oamenii muncesc pamantul si au de-ale gurii. N-or avea benzina, curent sau internet, dar vor trai. Si asta e cel mai important.
Mihai Giurgea
17 ianuarie 2012
Mi se pare foarte naiva parerea ta, pentru ca agricultura nu mai e demult ce-ti imaginezi. Nici macar in Romania. N-ai mai dat pe la tara de multa vreme, asta in caz ca ai fost vreodata (ca daca ai fost, chiar e jenant sa nu vezi ce se intampla in jurul tau): n-ai vazut de pilda ca taranii despre care tu iti inchipui ca lucreaza pamantul, de fapt il lasa in paragina si stau la carciuma pe banii statului. Si multe altele.
Dar n-are rost sa-ti explic acum, ca ai inceput deja sa simti ce-i aia criza economica si o sa simti si mai mult de acum incolo. Pe pielea ta o sa simti.
Andrei
17 ianuarie 2012
Ce sa munceasca pamantul ? Se duc la primar si cer ajutoare sociale . Ca doar politicienii populisti au avut grija sa inventeze ajutoare fara numar , fara numar