Cuvânt înainte
PENTRU MINE, ESENTA POLITICII nu este teoria politică, sunt oamenii si felul in care vor să-si trăiască viața.
Oricine a trăit in aceasta ţară in ultimii 5 ani n-a putut să nu vadă cum balanța societății s-a aplecat tot mai mult in favoarea Statului, in defavoarea libertății individuale.
Odată cu amenințarea libertății s-a născut un sentiment de neajutorare, că timpul nostru ca mare națiune a trecut si că e prea târziu să mai schimbam ceva.
Eu nu accept asta. Cred nu doar că putem, ci trebuie să putem. Acest manifest arată calea.
Cele 5 sarcini
- Să însănătoșim economia si societatea, prin controlul inflației si printr-o balanța corecta intre drepturile si datoriile mișcării sindicale.
- Să facem din nou ca munca sa fie rentabila, succesul sa fie răsplătit, iar noi joburi reale sa fie create intr-o economie in creștere.
- Să întărim Parlamentul si puterea legii.
- Să sprijinim viața de familie, ajutând oamenii sa devina proprietari, crescând standardul educației copiilor, si concentrând ajutorul social doar spre sprijinirea efectiva a bătrânilor, bolnavilor, si celor care au cu adevărat nevoie.
- Să întărim apărarea tarii si sa colaboram cu aliații in apărarea intereselor noastre intr-o lume tot mai amenințătoare.
Să refacem echilibrul
Banii si un echilibru corect intre drepturile si obligațiile sindicatelor, intre patronate si comunitatea in care lucrează sunt esențiale pentru o revenire economica.
Controlul inflației
Ca sa controlăm inflația, este esențială disciplina monetara, cu obiective declarate public pentru rata de creștere a masei monetare. In același timp, o reducere graduala a împrumuturilor Guvernului este de asemenea vitală.
Mai multa valoare pentru bani
Orice guvern viitor care își dorește cu adevărat sa reducă inflația si taxarea, va trebui să facă economii substanțiale.
Reforma sindicatelor
Libertatea sindicală poate înflori doar intr-o societate libera. O mișcare sindicala puternică şi responsabilă poate juca un rol important in revenirea noastră economică.
O participare mai largă
Prea des sindicatele sunt dominate de o mână de extremiști care nu reflectă vederile de bun simţ ale majorității membrilor de sindicat.
Prea multe greve
Mai multe schimbări sunt necesare ca să încurajăm oamenii să se comporte responsabil si să respecte înțelegerile făcute la muncă.
Dacă legea poate fi folosita să dea privilegii, trebuie folosită şi să stabilească obligații. Nu putem să permitem o repetare a comportamentului pe care l-am văzut cu toții in faţa fabricilor si spitalelor iarna trecută.
Reducerea impozitelor
Vom reduce impozitele, la toate nivelurile, ca să răsplătim munca, responsabilitatea şi succesul; să scăpăm din capcana sărăciei; sa încurajam economisirea si proprietatea; să simplificam taxele – ca TVA; si să reducem birocrația.
Trebuie sa fie mai rentabil pentru oameni să muncească, decât să stea.
Industria, comerțul si locurile de munca
Taxele scăzute si economisirea vor încuraja creșterea economica. Dar numai ele nu vor fi de ajuns. Profitul este baza unei economii libere.
Ne-am chinuit prea mult sa păstrăm joburile deja existente. Trebuie să ne concentrăm pe crearea de condiții pentru apariția de joburi noi, mai moderne, mai sigure, mai bine plătite. Asta este cea mai bună cale de a-i ajuta pe șomeri şi pe cei amenințați sa-si piardă slujbele in viitor.
Nici strategiile guvernului, nici subvențiile nu pot produce revenire economică. Daca este in interes național sa ajutăm o firmă in dificultate, acest ajutor trebuie sa fie temporar şi din ce in ce mai mic. Sperăm cu toții ca acele companii care sunt acum ajutate de către contribuabili vor fi capabile curând sa reușească singure; dar succesul sau eșecul stă in mâinile lor.
Întreprinderile mici
Crearea de noi joburi depinde în mare măsură de succesul întreprinderilor mici. Reducerea taxării, simplificarea TVA sunt cheia viitorului lor. Vom reduce numărul formularelor oficiale şi le vom simplifica.
Să dăm sens securității sociale
Sistemul nostru de securitate sociala este acum așa de complicat, că nici unii specialiști ai Ministerului nu îl înțeleg. Taxarea începe la un nivel atât de scăzut, ca mulți oameni sunt taxați ca să plătească pentru propriile lor ajutoare sociale. Prea adesea oamenii câștigă mai puțin, sau la fel, dacă muncesc, ca şi dacă stau pe ajutor social.
Să refacem dorința de a munci înseamnă, in primul rând, sa reducem taxele.
Un nou început
Nu facem promisiuni strălucitoare. Dezamăgirea repetată a așteptărilor tot mai mari a dus la o profundă neîncredere în promisiunile politicienilor. Multe lucruri vor trebui pur şi simplu să aștepte până când economia își va reveni şi vom crea din nou bogăția de care depind atât de multe altele.
Anii minciunilor şi falsului optimism s-au terminat. E timpul pentru un nou început.
Notă finală
Acestea sunt fragmente din Manifestul pe care Margaret Thatcher l-a lansat către poporul britanic in 1979, înainte să devină Prim Ministru pentru 11 ani.
M-am gândit să-l traduc pentru că România este acum intr-o situație mult mai grea decât era atunci Marea Britanie. Şi nu dezastrul economic este cel mai înspăimântător. Ci faptul că nu exista nici un partid politic care să lupte onest împotriva puterii Statului, pentru libertatea si inițiativa individuală. Toate partidele românești au fost la putere, s-au lăsat corupte de ea, au întărit controlul Statului asupra noastră si au folosit Statul pentru îmbogățirea personală.
Așa că salvarea noastră este in afara acestui Parlament, in afara clasei politice, printre cetățeni. Sau nu mai e deloc.
Mihai Giurgea
keep it simple
2 iunie 2010
Mihai,
Marea Britanie nu avea la ora aia 50% din populatie in mediul rural. Cred ca nu avea nici 10%.
Iar britanicii vroiau sa traiasca demn, nu “sa se descurce”.
Diferentele sunt atat de mari la nivelul celor doua popoare incat similaritatea (aproape in oglinda) a celor doua situatii socio-economice nu e de natura sa ajute.
Margaret Thacther nu ar fi trecut cu discursul asta pragul electoral in Romania niciodata.
Mihai Giurgea
2 iunie 2010
KIS, nu crezi totusi ca votul romanilor nu mai are nici o importanta? Aminteste-ti ca romanii nu mai au bani. Aste e realitatea, nu o speculatie. Si fara masurile expuse aici (taierea cheltuielilor sociale, taierea chetuielilor guvrrnamentale, scaderea taxarii) romanii pur si simplu or sa moara de foame. Indiferent daca ii place sau nu poporului, sau unde traieste poporul, la sat sau la oras. Pur si simplu, voturile nu tin de foame.
Eu nu cred ca romanii mai pot sa faca ce vor ei de acum incolo.
River
2 iunie 2010
KiS Si chiar dacă avea 50%, noi credem ca ruralul romanesc de secol 16 seamănă cu ruralul lor de secol 20? Pai gândește-te doar la câteva sate neelectrificate, la noroiul cleios care apare în curte cand vine o ploaie cat de mica. La poteca neasfaltata de pe ulița. La lipsa apei curente. La veceul din fundul grădinii. La analfabetismul populației. La faptul ca râul care străbate satul la fiecare ploaie mai mare ia și podețele din cale izolând satul 3 luni, vezi doctorul satului care este și veterinar la nevoie care și ala o sa plece în UK în curând. Uite-te la scoală care se afla la 10 de km de sat care și aia are o singura clasa înghețata cu 10 copii inhaiburati și murdari care abia așteaptă sa spargă mingea pe tarla. Cu profesoara care-și ia flegme și înjurături ca la coada vacii, care și ea o sa plece în UK în curând.
In afara de orășeni care ar fi oarecum mai deschiși la cap decât oamenii de la sat sau care se spala mai des cel puțin, uneori stau și ma gândesc cu ăștia a rămas sa facem CAPITALISM? Sau noi vorbim de capitalismul britanic scăpând din vedere înapoierea și lipsa de dezvoltare a populației rurale care este încă la valori ce se învârt în jurul cotei de 50%?
Sa ne mai gândim,
De votat, toți vor și pot sa voteze.
Poate exagerez și eu în unele aspecte, dar totuși populația rurala din România?
Multe probleme în România.
Silviu
keep it simple
2 iunie 2010
Mihai,
Nu numai ca romanii pot sa faca in continuare ce vor ei, dar asta vor si face. Pe bune. Si nimeni nu le poate face nimic. Iar victimele nu vor fi ei, cei din populatia rurala, asistatii social si bugetarii ce nu vor nici in ruptul capului privatizare, ci voi fi eu, cel care isi va da prin lege banii munciti in buzunarul lor, eu, care ma chinui sa-mi duc traiul cu spagi date la medici, cu stat la cozi la autoritati neinformatizate s.a.m.d.
Tu dai argumentul banilor. Pai Mihai, stii de ce manifestatiile din strada au avut savoare de manea? Pentru ca Guvernul s-a atins de “banii aia”. Fara de care, sa vezi surpriza, ca ei nu mor de foame, fiindca “se descurca”. Asa ca ies in strada si executa dansul pinguinului (de plictiseala, evident).
Silviu, poate e doar senzatia mea, dar am impresia ca spunem amandoi acelasi lucru, dar pe cai intortocheate. Sau poate unde esti tu mai explicit decat mine.
Mihai Giurgea
2 iunie 2010
Deci tu crezi ca la anul pe 1 iunie, o sa mai ai bani sa mai dai la asistatii sociali?
keep it simple
2 iunie 2010
Mihai,
O sa am cu siguranta, nu am cum sa nu am.
Sunt cel mai bun (de departe) in domeniul in care activez si-mi suna telefonul din 2 in 2 luni ca sa mi se propuna sa lucrez la o companie din domeniu sau alta.
Si de cand muncesc (si sunt multi ani, crede-ma), nu mi-a platit nimeni nici macar un leu neimpozitat. Si am lucrat numai si numai in mediul privat. Asa ca par a fi din ala bogatas, cu salariu mare (ca e mai mare decat al unui parlamentar sau secretar de stat), cand de fapt supravietuiesc cu 3 copii intr-un apartament socialist de 2 camere.
Singura posibilitate sa nu mai am la anul ce bani sa dau asistatilor sociali ar fi sa petrec prea mult timp pe blogul tau si sa ma dea afara de la serviciu…